Arhive etichetă | vânt

Roz din albastru

sept.27

Semn 12

Ea devenise încetul cu încetul cuvânt,
fuioare de suflet în vânt,
delfin în ghiarele sprâncenelor mele,
piatră stârnind în apă inele,
stea în lăuntrul genunchiului meu,
cer în lăuntrul umărului meu,
eu în lăuntrul eului meu.
~ Nichita Stănescu, Noduri și semne

Mă încântă auriu
visul
de ieri,

vis de căutare,
îndepărtată cărare
în noapte

cu dor nevinovat însoțind
pași ca turcoaze,
hoinărindu-mă

a nor și a raze

Mă încântă aievea
visul
de azi,

vis netulburat de umbre
de printre tăceri
care îngână în clipă

despre mângâiere,
cu sărut
și îmbrățișare

a magic și soare

Mă încântă stelar
visul
de mâine,

vis încolăcit
pe meandre de-atingeri,
murmurându-mi

rimă și ritm
din privire purtată
pe vânt

a tine și a cuvânt

Mă încântă
și
mă miră,

mi se înșiră
ca dulci picuri de timp
smulși din anotimp

zvâcnind printre file
de zbatere
a dor și-a cărare,

a neuitare

Abur de suflet
regăsindu-se
de dincolo de clipe

pulsându-mi prin vis
cu surâs de albastru,
coborât ca din astru,

decupat din bolta
deschisă a lună
și stea

a roz din inima mea

Nicole

Clipe chemare

apr.23

“Love is like a season,
it ebbs and it flows,
sometimes we’re like Summer, Fall and Winter,
but it’s Spring that I long to know.”
― Anthony T. Hincks

Raze alene ating pervazul de lemn,
încet îl cuprind în treceri de cald și lumină
și umbre de tine țesând
îmbracă stingher
etern labirint în suflet cu-o voce străină

Din cântecul vechi al căderii și uimirii că-mi ești
răsar aievea noi trepte și o nouă cărare,
Din clopote grele-mi răsună
a vreme și rost,
un magic senin și curat din zori de chemare

Visând am ascultat și infinită-mi părea clipa…
Fereastra gândurilor zăvorâtă îmi era,
dar s-a deschis în vânt
și ploaia rece
căzând ascuns în noapte albastru mă chema…

De ce-ai strigat? Oare de ce te-am auzit?
Răspunsurile toate și ajungeri mi s-au întâmplat…
găsiri necăutate, alb de lună, zori de clipe,
semne din soare, zâmbet murmurat

Sorbit-am din al zărilor nestins pocal
culoare, anotimp și-atingeri de azur
Te-nchipuiam zenit,
nedespărțit pe boltă
dând veșniciei spațiului și timpului contur

Umblarea îmi rotește a zare, șoapte și surâs,
a nou din amintiri, alegeri și aprinderi
arzându-mi regăsiri, speranțe și temeri,
topindu-mi ghem de soare
din nouri de cuprinderi…

Căci numeri iarăși clipele-mi căzute-n iarbă
și orișice petală stelar aprinsă-n cer,
și-aduni lungi unduiri crestate-adânc în aer
cu aripi largi și triste
turnate din eter

Nicole

Sunet de floare..

sept.15

Îmi freamătă gândul ..culori,
dansează zâmbindu-mă-n soare,
cald dorul mi se scaldă în zori
cu dâre de fragedă boare

Diminețile mele au ochi
și gură și nas ..și-mi respiră
răsărituri de soare și stropi,
noi sfere de rouă senină

Amiezile mele-mi sunt foc
sunt aer și sunet de floare
văpaie de viața și joc
și fragedă fină splendoare

Serile mele sunt vii
sunt calde și blânde și dulci
apusuri portocalii
cu rânduri de nori moi, caduci

Nopțile mele sunt lună
cu stele-n Car Mare vorbind,
șoptindu-și lumină și umbră
petale pe buze iubind

Zilele gri îmi sunt vânt
aleargă, foiesc, se întrec
rotire, zvâcnire, pulsând,
tainic dansând mă petrec

Să învăț cum să..

iun.9

să învăț de la apă
cum să mă dau
…înțelept și jucăuș
după fiecare piatră?
și să învăț de la iarbă
cum să mă ridic
mătăsoasă …și mai vie la loc
de sub fiecare talpă?

să învăț și de la copac
cum să intru …suplu în dans
ca vântului schimbător să-i fac pe plac?
sau să învăț de la vânt
cum să mă …alint
de pământ și de cer ca un sfânt?

sau poate să învăț de la floare
să împrăștii parfum și culoare
strălucind liniștit
…chiar de-i o zi fără soare

orange velvet

Copacul

mai26

în vânt mă zbat,

mă-ndoi,

mă unduiesc,

cu păsările cresc

și îmi croiesc

drum spre ceresc…

spre boltă,

spre lumini,

spre ochi senini

de armonie plini…

…din veșnici rădăcini

mă-nalț cu greu

s-ajung la apogeu,

deși știu că sunt zeu

și-am fost mereu…

mereu m-am dus

cu ochii spre apus

și fruntea cât mai sus

… frumos nespus!

Cum stă Treaba?..

mai25

Această prezentare necesită JavaScript.

Mă iau la trântă cu soarele și Mă întrec cu izvoarele

Mă ascund după lună

suflu vânt și furtună

în ochi Îmi tremură stelele, în păr Îmi flutură ielele

ploaia-Mi picură-n vine

în inimă am ceruri senine

mai stau de vorbă cu marea și dulce sfetnic Mi-e zarea

frate Îmi e curcubeul

suflet de zeu, scarabeul

iarba Mi-e verde ștergar, duhovnic, bătrânul arțar

lacrimi de rouă-Mi sunt zorile

surâsuri de mai, toate florile

mai merg și la braț cu castanul și Mă-mbrățișez cu platanul

Mă joc cu lumina pe chipuri

Mă cert cu trecătoare anotimpuri

nisipul Îmi picură clipele, iar briza Îmi mângâie-aripile

valul Îmi spală suspinele

gându-Mi atinge colinele

vânt ..cântec de gând

mai21

vânt hoinar, vânt de neoprit

mături drumuri și mângâi trotuare

copacii și iarba de tot i-ai zbârlit,

iar frunzele le-ai scos la plimbare

nisipul în forme frumoase-l așezi

și apa unduios tu o piepteni,

marea cu valuri o îmbrățișezi

de-o veșnicie prieteni…

atingi și coline și dealuri și munți

și suflete de om te respiră,

norii te dansează pe brize, pe frunți,

iar cerul senin te inspiră…

cu soarele mare și galben și cald

te joci din inima toată,

iar în sufletul plin al celor ce ard

te rogi adiere curată…

Dor.. de mijloc de mai

mai14

mi-e dor de casă, dor de …acasă

dor de mult soare

și dor de ardoare…

tânjesc după stele …să mă joc cu ele

după leagăn în vânt

și miros de pământ

râvnesc jucării… bucurii de copii

curcubeu și culoare,

mister, sărbătoare…

și

mai simt și alean de …alene

mers domol, apus, sânziene…

nostalgie de mijloc de mai,

de rămân un suspin fără grai…

Poșeta din flori

mart.23

ar vrea să aibă o poșetă din flori…
împletită din verde și multe culori,
din tulpini moi și dure și din flori mătăsoase
să o poarte mereu, cu mișcări grațioase
și din ea să răsară frunze fine și muguri,
să se-ntindă usor peste barete din ruguri,
cu buzunare pufoase ca din mușchi catifea-
o poșetă c-un strop de grădina în ea.

și ar fi minunat de-ar avea aranjată
cu frunze și flori, o pălărie asortată
și-o eșarfă ușoară în culori pastelate,
în adiere de vânt fluturându-i la spate…

cu poșeta din flori si culori și parfum
s-ar simți ca acasă oriunde pe drum…