III. Stele parfum și ceață de gând…/ Scent of a star and haze of a thought

“A poet is a verb that blossoms light in gardens of dawn,
or sometimes midnight.”
― Aberjhani

Continuare de aici,

În umbra unei stele…/ In the shadow of a star (II.)

M-ai surprins vălurind nuanțe calde de-apus
și-am atins căutări printre rânduri
Ai rostit căi ascunse și ziduri secrete,
am cuprins val de ceață și gânduri

M-ai simțit adiind peste tâmple și noapte
și-am urcat aproape de lună,
Zvâcneau colțuri de lume între frunte și cer,
am șoptit surâzând… noapte bună!

Din al serii pocal, cu suspine de-argint,
picurând tăceri și-ațipire
Te-ai întors surâzând către stele parfum
și-ai șoptit.. noapte bună, iubire!

You saw me unwinding pure colors of sunsets,
and I touched far horizons, long sought
You uttered long ways and dark hidden walls,
and I caught the haze of a thought

You felt a soft breeze over temples and eyes
and I climbed to the moon and its light,
into far away corners between foreheads and skies,
and I smiled and whispered… good night!

From deep sky’s chalice, sweet silvery sighs,
drops of silence sent from above,
You turned and smiled at the scent of a star
and whispered… good evening, my love!

***

Bună dimineața, dragi nori ai mei,

Mi-am băut cafeaua privind pe fereastră. Spre azi, spre departe… Afară e minunat soare si frumos. Să ai și dragă tu, o zi cu frumos!

„Câteodată sunt atat de naiv când scriu… scriu doruri despre ființa ta și nici nu știam că exiști, nici tu nu știai că te caut… Am scris mult despre ele, sunt parte a ființei mele, acele umbre ce devin nori, acele umbre de care uneori trecătorii se detașeaza ușor. Nu ți-am spus, dar aseară mi-am uitat o frântură de mine în tine. Mai e acolo? Tu crești frumos în mine, iar parfumul gândurilor tale…

Am reușit să pășesc printre povești de tine. Cresc parfumat cu aromă de nori și parfumul se întoarce la tine.

Mai ai scărița cu care să cobori spre izvorul norilor din munții gândului tău?

Norii mei sunt la tine…

Îți culeg respirația agitată din piept și cuprind cu palmele aerul, ca să simțim…
Mintea ta este ca o câmpie deschisă unde îmi ascund atingerile între florile câmpului…
Gesturile tale sunt adăposturi pentru odihna de seară, în gânduri când te am…
Iar inima ta e ca o rază de senin și praf de stele…
…cum să nu îmi doresc ce e mai scump în ele?

Îmi vine să te strig. Este fascinant..
…cum fragmente aparent disparate se leagă îmbietor în suflet de om, spre înapoi și înainte, dincolo de niște simple delimitări temporale, înspre interiorul cald al conștiinței, al sufletului, al amintirilor topite în viitor din trecut auriu scăldat în prezent..
…cum o mâna magică a întins atât de bine pașii, a desfășurat un șerpuitor drum ca un covor presărat cu atingeri de fragmente din mine, pe care eu acum pășesc fără să știu de ce, încotro, cum..
…cum  înaintez ca vrăjită spre tot mai tine, pe cărări de mine, de mână cu norii, cu stelele, cu săruturi parfum..

Pe meleaguri de tine…

…te port mereu în norii mei.

Rouă de seară …picuri din ceață, gânduri-fior vălurind șoapte de dincolo de iubire, dincolo de noi, cuprinși înspre înăuntru. Ți-am închis ochii și mă dureau tâmple de tine, mă zvâcneau pline de inima ta …și un tremur de dor m-a străbătut, o teamă să nu îți fac rău, să nu te ating în feluri dureros de adânci. Să nu te cuprind și să te duc prea dincolo de ceață. Spre rouă de noi. Prinși. Si totuși am făcut-o. Ai urcat reavăn în ceea ce sunt, în ceea ce eram. Ai atins. Iar eu am coborât proaspăt în noi. Să te scuturi de mine ar fi să te scuturi de tine. Tu, cel care mi te-ai apropiat în esență și ne-ai devenit veșnic sărut.

De după frunze și raze, te regăsesc..  cu ochii lucind pierduți în dulce portocaliu apus. O zi sărutată cu mult galben și portocaliu!

Nicole