Arhive etichetă | moon

În umbra unei stele…/ In the shadow of a star (II.)

II. Fugă înstelată…/ Starry swiftness

“A breeze, a forgotten summer, a smile,
all can fit into a storefront window.”
― Dejan Stojanovic, The Sun Watches the Sun

Continuare de aici,

În umbra unei stele…/ In the shadow of a star (I.)

Pe-o alee de stele mi se-ntâmplă un dor,
o cărare de nor se întinde,
umbra de gânduri cernute în ploaie
fereastră de cer
îmi deschide

Din boare de lună uitată prin lume
raze de noi adânc se-mpletesc,
sclipiri de privire ascunsă aievea
aripi de zbor
îmi rostesc

Fărâme de taină punctează mirarea
a fluturi, culori și suspin,
mereu aprinsă magia ne este
șoptindu-ne doar
să o fim

My longing keeps burning up an alley of stars,
long pathways of cloud white and far,
my thoughts’ narrow shadow sifted from skies
pushes tall windows
ajar

From moon’s summer smile roaming the earth
sun rays still deeply unwind
soft hidden murmurs of a deep hidden gaze
birthing long wings
intertwined

Fragments of mystery, shy, interspersed
with butterflies, colors and sighs,
and always the magic glowing within
just waiting to gleam
through our eyes

***

„Pare că mintea ta e un cer prins între ploaie și furtună… și soare… și seninătatea cerului plin de raze. Cu o aromă dulce-amară.

Și ai un fel de a contura gânduri de parcă…

…undeva, într-o casă la țară, umbrită de un nuc bătrân, podea din lemn crăpat de timp și lustruit pe-alocuri, miros de răcoare pământoasă, o masă înaltă, un scaun la fel, un serafim uitat pe pervaz și o lumânare lângă el, un jurnal gros cu coperte spumă de cafea, un stilou negru cu auriu,

și tu… acolo.

Privești spre seninul grădinii din față, iei imagini si le pictezi în forme de versuri. Alături, un coș plin cu mere aurii, unul e roșu. Și scrii. Dar simți o privire ascunsă.

Te văd cum gândești…

Părul stacojiu, ușor auriu îți acoperă fața. Umbre de șuvițe îți transformă chipul în stea…”

Cred că ea, în mintea și sufletul… și lumile ei a ajuns deja printre nori, sus suuus de tot! Ce lumini, ce perspectivă!

Ce frumos!

Zărește casa umbrită de nucul bătrân… cu podele și miros …și masă… și scaun… Uite, și serafimul, e la locul lui pe pervaz. Și… cum?! Îi face semn cu aripa precum că o zărește și el, acolo sus, plutind printre sfere aproape de arhangheli și heruvimi. Îi face și ea semn. Lumânarea nu arde, firește. Doar ea își umblă pe-acolo pe sus, printr-al…

..noru-lea cer.

Și în coș… mărul roșu lipsește. Dar își aminti. Gândul o purtase departe pe fereastră, atrasă fiind… ca de o privire ascunsă. Încercă să-și amintească… Unde oare pusese merișorul cel dulce? Atât de înalt și diafan zbor pe aripi de raze ascunse… i se făcuse poftă de puțin vers proaspăt, de aer senin… Și îl găsi. Mușcă cu poftă din el. Dar dintr-o dată…

Ce-o fi cu lumina asta?! Câtă strălucire! Unde sunt?..

Tu cine ești? Cum, nu se poate!! Chiar… stau de vorbă cu luna?? Adică, of… Luna? Cum am reușit asta? O fi de la măr? O fi mărul… acela?! Sau o fi de la propulsarea subită pe fereastra unor priviri din grădină, în timp ce culegeam imagini ..și deci diferența bruscă de presiune? Deși nu, nu cred, norii mei sunt piloți experimentați, mereu am zburat cu ei cu încredere.

Uf, uf… și părul ăsta! Prea ușor și prea stacojiu, îmi intră de tot în ochi. Nu mai văd nimic. Unde mi-am pus oare oglinda?! Aaa, o văzusem în poșeta mea aurie, da.. pe când cotrobăiam după măr. Uite-o!

Să-mi prind repede părul ca să pot vorbi elegant cu doamna Lună, cine știe când mai prind momentul. Dar… de ce, zarea mea!.. nu pot să-mi prind șuvițele?? Îmi scapă printre degete… Parcă-s niște curgeri de… Cuuum?!.. Nici nu reușesc să-mi văd chipul în oglindă… E prea multă lumină, prea multă!.. De unde-o fi venind?.. Ia să văd… raze.. raze.. De unde?.. De ce???

În ce fel și chip arăt?!.. Cum de atâtea dâre de umbră și sclipiri pe obraz?.. De asta nu pot sub nici un chip, nici dulce, nici amar, nici strălucitor, nici.. nici.. să-mi prind părul?! Nici nu pot să mi-l apuc.. Și simt cum încep să îmi curgă pe obraz șiroaie de cald ..și de rece ..și de lumină ..și de nor ..și de dor…și de departe…

M-am făcut oare vinovată de prea multă strălucire?!..

Mmm, inspiră adânc… Miros răcoros de pământ.

Și gust de raze puternice de soare intrându-i printre gene, țâșnind abrupt dintr-o lumină crudă, matinală. Mai simți și ușor iz de cer muiat în picuri de ploaie răzbătând ca după furtună de noapte. Printre ochii ușor întredeschiși, raze de privire îi ating pământul.

Am aterizat într-o zi nouă?! Poate că da. Oricum, ce dimineață senină!…

Unde mi-oi fi pus jurnalul?.. Aaa, e pe masă. Uite și pixul meu negru cu argintiu. Simt o poftă de scris! Capul mi-e plin de raze de gând… Uuuf, iar am adormit cu fereastra deschisă.

Aaa… ‘neața, îngeraș! Ce stele căzătoare ai mai zărit azi-noapte?
Ufff, și părul ăsta, nici că stă locului! Unde mi-oi fi pus clămița cea albastră?

Și de ce ..zarea mea?!.. îmi simt gândurile privite?! Hmm, ia stai!

Tare-aș mai mânca un măr…

***

Joacă, joc, jucărie… zburare, înstelare…

S-au topit 9 ani de-atunci… vara anului 2015, când a fost scris acest text, ca multe altele de altfel, pe parcursul acestui timp. Și toate au rămas cumva trunchiate și suspendate, împrăștiate, neasortate, fluturate… dintr-un imaginar cât se poate de stelar, selenar…

…parcurs teribil de hoinar. La umbra unor raze.

Locul textului acesta rătăcit a fost mereu aici, dar se strecoară abia acum… în pas de nou an.

Fantezie înstelată, mi-a fost atunci… și recitind amuzată, am realizat că nu am mai scris deloc pe hârtie. Jurnal, caiet, carnețel… ca pe vremuri. De fapt, nu am mai scris.. scris. Am de/scris imaginile mele mai mult. Fotografiile. Fără de care… de n-ar fi, nu s-ar mai povesti, de-a dreptul pur și simplu.

Poezie și poze… uriașă combinație, la modul în care mi se combină mereu de printre zări și preumblări amestecate de ceva timp de-acum și de se simte totul precum că una fără cealalta n-ar avea cum să se poată.

Și totuși, acesta a fost mereu un text pentru care nu am găsit niciodată fotografia potrivită. Cum aș putea oare fotografia… fuga de stea?

Nicole

Respiră albastrul…/ Breathe in the blue

iul.19

“You are the poet, you walk inside my dreams…”
― Anaïs Nin, Under a Glass Bell

Urzește o clipă,
o zi,
o minune

să-ți fiu căutare
să-mi fii rugăciune

Respiră albastrul,
lumina,
tăcerea

să-mi știi alinarea
să-ți știu mângâierea

Și-aprinde și luna,
și dorul
și floarea

să-ți simt devenirea
să-mi murmuri culoarea

Unfold a moment,
a day,
a small wonder

to conquer desire
to burst life asunder

Breathe in the blue,
the brightness,
the calm

to feel my caresses
to touch your soft palm

And kindle the moon,
the longing,
the flowers

to feel your becoming
to rustle my colors

Nicole

Iubind a ..neIubire/ Love to ..unLove

nov.20

„Every beloved object is the center point of a paradise.”
-Novalis

Freely to fly,
simply and softly to love …to unlove
not wanting to be more or better than what flutters above,
from gossamer threads woven to build a magical entrance
a shadow serene

…its murmur and fragrance of a delicate presence

The bestest of loves
pure and sweet, the wisest of wishes
is born like a spring, from thirst and longing for the scent of soft kisses
from air and substance of thoughts and heart quietly rhyming
the soul’s soft voice and blood’s

…deep throb in magical timing

Just by unloving,
a warm soothing breeze like silk on your skin
can bring new brightness into grey skies grown pale and dim
being forever, breathing in all, without being
without burning, without looking

…without seeing

To be and not be,
the air and colors, on fore’eads time lines,
on cheeks, velvet brushes of wings that bring far-off fair signs
on lips, the moon shine slowly drying small drops of tea
on eyelids, caresses coming like rain

…from heavenly spree

Sublime life essence
touching suavely and without a sound,
from places afar, immanent look deeply felt all around
horizons imbued with long embraces, a timely white dove
and you breathe freely if you can truly love

…to unlove

***

Poem originally written in Romanian, in October 2015 – you can read the original post here – which I have decided to translate… as I had even „promised” in comments back then, for loyal readers of my blog, visiting here all these years, photos, lines and rhymes…

Rânduri scrise inițial în limba română, în octombrie 2015, pe care m-am hotărât să le traduc… așa cum am „promis” de altfel în comentarii chiar atunci, pentru cititorii blogului meu pe tot parcursul acestor ani, fotografii, versuri, rime…

***

Liber să zbori,
simplu și tandru să ..neiubești
nedorind să devii mai mult sau mai bine decât doar ce îți ești
din fire duios împletite să-nalți magică treaptă
o umbră senină

…cu glas și aromă de fragedă șoaptă

Cea mai iubire
curată și pură, cea mai dorință
se naște izvor, din sete și dor de parfum de ființă,
de apă și hrană din gânduri și suflet tainic vibrând
în inimă glas, în sânge

…o viață, o lume pulsând

Doar neiubirea,
adiere de cald mătăsos resimțită,
toarnă suflare în atmosferă dureros amorțită
fiind tot timpul, rostind în toate, fără să fie
fără să ardă, fără să vadă,

…fără s-o știe

Să fii și să nu fii,
prin aer culoare, pe frunte desen,
pe chip sărutare de aripi atinse cu dulce refren
pe buze, raze de lună printre picuri de ceai
pe ochi, mângâiere lumină

…din colțuri de rai,

Esență sublimă
atinsă suav fără cuvinte,
din depărtare privire caldă ce-n fibră se simte
zare pătrunsă de îmbrățișare, netimp, fulguire
respiri cristalin de trăiești iubind

…a neiubire

Nicole

Soft silver moon…/ Tu, lună moale

feb.7

“The moon stared at me through sprinkled nighttime stardust
and I alone smiled.”
― Jay Long

Soft silver moon hanging so high,
will you come down
to kiss my eyes?
With rays of silence, your shine so strong,
will you confide to me
where I belong?…

Warm soothing whispers melting at sunrise
leave ghostly trails,
scented good byes
Smooth feather touches brushing the dark
turn sleepless nights
into an ark
White sails away to havens of skies
draw starry ripples
blended with sighs…

So far away,
your smile lands here…
soft silver moon hanging so near

Tu, lună soare cu ochi de argint,
poți să cobori
lin pe pământ?
Cu raze mute lucind puternic,
poți să-mi răsari
din întuneric?…

Susur de stele bând răsărituri,
boare de cald
și roz asfințituri
Atingeri albe de clipe în noapte
cuibărind visul
în arcă de șoapte
Pânze de nori, limanuri și unde
flutur în zare
a rost și secunde…

Atât de departe,
surâsul din soare…
tu, lună moale cu ochi de visare

Nic🌙le

Winter Quotograph… and whispering thoughts

dec.16

De gânduri îmi murmură din vârfuri de raze,
iar de șoaptele-mi spun
de senin,
eu iau amintirile,
iubirea și clipele
și le pierd printre ace de pin…

Le găsesc apoi îmbăiate în pur
povestind despre nori și culoare,
despre stele ascunse
și inimi în noapte,
despre fire de lună
și soare…

If my thoughts keep murmuring from shimmering rays,
and whispers keep pulsing
of skies,
I take recollections,
love and the seconds
and lose them through needles of pines…

And then I just find them bathed in light
telling of clouds and of colors,
of a far away tune
and hearts in the night,
of fine threads of sun
and sweet moon…

Nic🎄le

Spring Quotograph… and slow rise

mai13

Gânduri hoinare
străbătând înnoptarea,
râvnind să prindă
refrenul strălucirii
răsărind margini de dor

My day, my loose thoughts
traveling across shadows
daring to grasp
the margin of remote shine,
the slow rise of heart’s yearning

Un val de netimp
măsurând tainic mersul,
magie albă,
din zâmbet foc de apus…
palid văl peste lună

Light wave beyond time
through a soft tread so pale,
cozy white magic
sheltering sunset’s flushes…
over moon’s face a veil

Luna răsărind într-o seară de aprilie, și aici în rânduri Tanka, pentru provocarea de săptămâna aceasta de pe Dutch goes the Photo!

Moon rise and sunset one April evening, and now Tanka lines, for this week’s nice challenge on Dutch goes the Photo! Tuesday Photo Challenge, Week 108 – Rise.

Nic🌙le

În inima unei bătăi de inimă…/ In the heart of a heartbeat

feb.13

“Laying a hand on his heart,
she timed its beats to her own.
And knew the truest magic was there.”
― Nora Roberts, Dance Upon the Air

În inima unei bătăi de inimă e numai un gând
torcând pe vers de departe, plângând sau râzând,
printre frunze de toamnă și petale de vară,
pași măturând

În inima unei bătăi de inimă e doar căldură și joc,
viu, strălucire, zâmbet, secunde de foc,
de mână cu timpul, cu cerul, cu soarele
surâs de noroc

Și-n inima unei bătăi de inimă e mult anotimp,
spirală de șoapte urcând, văzduh străbătând,
tu, plimbare zâmbind, iar eu,
trepte de stele durând

În inima bătăii de inimă ascultând am aflat,
cum galben și verde, și roșu, și-albastru curat
prin muguri de primăvară, și zare
ne-au îmbrățișat

Căci în inima bătăii de inimă e lumină de lună,
dimineață de raze, dup-amiază și liniște, soare ce stă să apună
în seară de noi cu puls
de împreună

In the heart of a heartbeat there is only much hoping
murmuring on faraway rhyme, sobbing or floating,
through autumn leaves or summer petals
warm steps approaching

In the heart of a heartbeat there is sweetness and game,
life, smiling, brightness, seconds of flame,
playing with time, the sky and the sun
the sea, all the same

And in the heart of a heartbeat there is reason and meaning
spiral of whispers soaring in colorful dreaming
you, peacefully walking, and I
starry steps gently weaving

Also, in the heart of a heartbeat I found, so true
how yellow, green, bright red, and pure deep blue
can turn spring buds, horizons
into me and you

For in the heart of a heartbeat there is the light of the moon
golden mornings, silk afternoons and quietness, the sun setting soon
in evenings of us, our pulse
beating in tune

În cerc…/ In circles

feb.3

“Our bodies are made of supernova dust,
the epitome of ultimate destruction and shatter.
And though we are whole, beings with bodies and souls,
with cosmos in our eyes and black heart holes,
we love as fiercely as the force of creation.”
― Hubert Martin

în ochiul furtunii e pace și liniște
în zorii de vis este noapte
în abisul durerii e-o caldă tăcere
în vuietul mării sunt șoapte

în lumina verii se-ascunde-ntuneric
în gerul iernii te arde
în ridicol sublimul mocnește
în sus sufletu-ți cade

în mine timpul pulsează cuvânt
în tine spațiul răsună
în munți brazii scutură vânt
în ape de nori ți-e furtună

în frunze toamna locuiește a verde
în flori amintirea-i acasă
în raze se sărută cer și pământ
în lună iubirea e trează

în inimă ora desenează un cerc
în gând pășește culoarea
în pași răzbate rost și lumină
îmbrăcând în stele cărarea

(versuri scrise toamna 2016, octombrie)
(iar melodia… până la minutul 2:00 mi se face pielea ca de găină, iar de la minutul 2:00… uit să respir, de fiecare dată)

in the eye of the storm it is peace and quiet
in the morning, dreams wallow in night
in the chasm of pain there is a warm silence
in the sea roar, whispers in flight

in the soft summer light, darkness is hidden
in the frost of winter, cold burns
in ridiculous gestures the sublime is afire
in the skies, the soul still learns

in me, time always echoes in words
in you, space is chiming aloud
in the mountains the tress blow in the wind
in waters of sky, a storm cloud

in leaves autumn dwells within green
in flowers our memories thrive
in sun rays the sky kisses the earth
in the moon love is alive

in my heart, the hour is drawing a circle
in my mind, hues are treading afar
in my steps, light and meaning are dancing
dressing my way in blue stars

(written in autumn 2016, October)
(and the tune… until minute 2:00 it gives me goosebumps, and from then on… I forget to breathe, every time)

Zâmbet îmbrățișare…/ A smile of plush

dec.16

“A smile is the most beautiful
colour in the world.”
― Xingyun, A Life of Pluses and Minuses

răsare în dansul aprins în privire
un zâmbet cald și plin de iubire…

pe culmi de poveste și arc de culoare
surâsul plutește cuprins de candoare
rouă de stea misterios îl străbate
presărându-i sclipiri pe gene, pe pleoape…
argint de lună nopțile-i scutură
și aripi de nor pe frunte îi flutură

înger de vis cu chip de lumină,
zâmbetul lunecă spre zarea senină
mări și oceane tainic străbate
țărmuri și șoapte, nisipuri curate…
maluri de ceas și clipe atinge
ploi și ninsori, cu raze le stinge,

iar pe munții de soare îi face să zboare
peste câmpuri de zâmbet îmbrățișare…

(fotografii făcute la început de toamnă)

in the eyes’ lovely dance, sweet like a dove,
it’s shining so soft, a smile full of love…

on hills of much rhyme, glowing with grace
the beam is afloat, caressing the space
star dew serene it secretly flashes
a sprinkle of dazzle on eyelids and lashes…
silver of moon, the nights seem to sigh,
with long cloud wings on foreheads of sky

angel of dream, its face full of light,
the smile is gliding gently and bright
over horizons, oceans and seas
faraway sands, the shores and the breeze…
margins of time and seconds it knows
its rays deeply lulling the rain and the snows,

and the mountains of sun astir in a rush
can fly over fields in a smile of plush…

(photos taken in early autumn)

Sau, în loc de zăpadă, Decembrie colorat… cu petale de septembrie?! Și zâmbet!
Și, câteva alte și alte plutiri minunate…
(poate amintindu-ne filme precum „Ghepardul”, sau actori precum Claudia Cardinale)

Cred că am zărit și zâmbetul Giocondei…

🙂

Or, snowless December abloom… with September petals?! And a smile!
And some other and other wonderful scenes…
(maybe remembering films such as „The Leopard”, or actors such as Claudia Cardinale)

I think I caught a glimpse of Mona Lisa’s smile, too…

Kinship

mart.26

(originalul acestor versuri se numește Nuntire)

“The sky grew darker, painted blue on blue,
one stroke at a time, into deeper and deeper
shades of night.”
― Haruki Murakami, Dance Dance Dance

the Sun and the Moon
looking down
o’er the world wing their crown

vaulting over star dew, serene
over wide blue never seen
across pure to azure, they dwell in deep-seated harmony
thoughts gliding from Pluto to nigh sailing Mercury

the Sun shines over the day and the Moon,
gazing down
the moon shines over the night
misty crown
the golden secret of two
over a blue me and you

for here, on Earth, you and I
bearing within us the sky
we dance away beneath whispering stars
trying to reach beyond rails and bars

wandering between Venus and Mars