“The air up there in the clouds is very pure and fine,
bracing and delicious. And why shouldn’t it be?
-it is the same the angels breathe.”
― Mark Twain, Roughing It

Pe-un fir de visare
și un surâs ca decupat din poveste,
cu degete sculptate în lumina lunii,
deschise iar sertarele din nori ca din greșeală,
sau din foială,
ca dintr-un gând rătăcit printre raze…

Așa cum uneori pe nesimțite,
descuiem timpul cu o clipă
turnată din aduceri aminte…

Găsi printre mărunțișuri… iată,
o bucată minusculă de cer de care uitase,
pe care probabil în fugă o păstrase,
ca să-i amintească albastru de ea,
și alte multe, vrute și nevrute,
o pagină cu marginile rupte…

Și mai găsi,
în timp ce o citea,
un colț retezat de la o stea…

Ca din eter își aminti cu mirare
de dimineți aurii, întâmplătoare,
de care nimeni nu știa,
Și-apoi mai zări cu un oftat
șireturile de la încăpățânarea unui soare
ascunse de ea-ntr-un plic printre petale de floare…

De printre rânduri îi alunecară
moi nuanțe de galben în lumină de seară
amestecate cu umbre adânci și aromă de vară…

Picur de dor rotind culori dintr-o privire de azur
căzu aproape de printre vii esențe de demult,
Închise-ncet sertarele cu-un gând pierdut,
cu gesturi repezi așezând la loc secundele
Parfum de nor și stropi de ploaie
umplură clipa…

Atingere de aripi din zboruri necuprinse,
în candelă aprinse
de-o zbatere de stea…

Nicole

(*nowhere is also now here)