„When we love each other we are immortal and indestructible
like the heartbeat and the rain and the wind.”
― Erich Maria Remarque,
Arch of Triumph: A Novel of a Man Without a Country

Niciodat’ anotimpul
nu așteaptă,
nu uită
printre frunze, petale
dintre picuri
de viu

Se așează cuminte,
strălucește
și-ascultă,
fremătând melodia
unui dor
siniliu

Cu mirare-mi îngână
frunza-n cer
și petala
căutării stinghere
din târziu
de culoare

Iară umbre de zi
decupate
tăcând
lasă-n urmă surâs
și adâncuri
de soare

Raze noi de privire
cad ca ploaia
de stele
Auriul luminii
mă îmbracă
în sper

Fire vagi din sclipire
mă îmbie
a zâmbet
Chiar de murmurul său
mi-e mereu
pasager

Căci pe șoaptele nopții
îmi adie
tăcerea
Dintr-o îmbrățișare
parfumată
de nor

Ca-ntr-un vis de departe
ce îmi este
aproape
În etern lângă mine
și mereu
călător

Nicole