Tânăr cu mustăcioară de altădată


CDV SWIATONIOWSKI

Tânăr cu mustăcioară, CDV – foto Swiatoniowski- Iassi, circa 1890.

Fotografie de epocă, în format CDV ( carte de vizită) realizată la Iași în studioul fotografic Swiatoniowski, fotograf al Curții Regale, în jurul anului 1890, reprezentând portretul unui chipeș un tânăr cu mustăcioară, cu mâinile încrușișate, gata să înfrunte viața.

Fotografii în format CDV din colecția mea de fotografii vechi realizate în studioul fotografic SWIATONIOWSKI din Iași:

Ipostază de iarnă în Bucureștiul interbelic


Iarna anului 1936 în București

Iarna anului 1936– fotografie din colecția personală.

O inedită fotografie interbelică, aflată în colecția mea de fotografii vechi, ce surprinde o ipostază de iarnă din anul 1936. Fotografia a fost realizată în curtea unei case din Bucureștiul interbelic de un fotograf amator. Fotografia a fost developată în studioul foto SELLMAN ce avea atelierul pe Calea Victoriei la nr.35.

O altă fotografie realizată în perioada interbelică la același studio foto .

Ofițerul rus


Ofițer rus-perioada țaristă, circa 1910-1912.

Fotografie de epocă , de tip CDV , din colecția mea de fotografii vechi reprezentând portretul bust al unui ofițer rus din perioada țaristă, mândru de noua lui decorație, primită cel mai probabil în urma unor fapte de vitejie în vreo gubernie țaristă, poate chiar Gubernia Basarabia. Nu știm prea multe despre el. Cele câteva informații provin de la soția lui Johanna, care a reușit cu mare greutate să divorțeze de el și să ajungă la București cu câteva zile înainte de declanșarea Primului Război Mondial. Aici datorită unei prietene a reușit să – și găsească o oază de liniște. Mai multe fotografii ale ei au ajuns în colecția mea și astfel le puteți vedea. Având în vedere că nu cunosc limba rusă ( și parcă nu m-aș apuca acum să o învăț), nu pot oferi mai multe detalii( de ex. la ce studio fotografic a fost realizată fotografia , sau unele însemnări în limba rusă de spatele fotografiilor).

* Publicarea fotografiei acum nu este întâmplătoare.

**Prin urmare să deschidem bine ochii:

GÂNDUL ZILEI


Voturile noastre poate se vor risipi prin urne…

Acum în plină toamnă, voturile au început să cadă în urne. Ard de nerăbdare să văd cât de utile vor fi. Va fi un vot care va determina soarta țării spre mai bine sau va fi un simplu joc de agrement, de promenadă galantă pe străzile cartierelor. Sincer, mă cam tem… Timpurile trecute cam asta au demonstrat.

Portret de toamnă


George Bacovia ( 1881-1957)

SCÂNTEI GALBENE

de GEORGE BACOVIA

O femeie în doliu pe stradă

O frunză galbenă tremura după ea-

Luat de-a orașului sfadă,

Uitasem că toamna venea.

***

…Era mai demult o stradă,

O școală, și bruma cădea-

Prin săli, ca nimeni să-l vadă,

Un elev singuratic pălea.

***

Un om, în amurg, pe-o stradă…

Pe foi nu mai știu cum trecea-

Sub tropot, și-a lumei grămadă…

– Uitasem că toamna trecea.

*Imagine și poezie preluată din volumul: POEZII de George Bacovia, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1956.

Când toamna trece și prin bibliotecă.

GÂND DE VACANȚĂ


Când copii își depășesc părinții

Carnet de note și coroniță.

Cu un așa carnet de note nu poate urma decât o vacanță minunată!

Coronițe de altădată

Gând la gând cu bucurie, pentru mine o mare bucurie.

Orban cel cu tunurile mari


Tunul tras de 60 de boi

Despre armurierul brașovean, ORBAN, cel care a proiectat și construit celebrul tun care a dus la dărămarea zidurilor Constantinopolului în anul 1453 nu se cunosc foarte multe. Însăși originea lui e cam învăluită de mister. Unii istorici îl consideră ungur, alții neamț și există voci care afirmă că ar fi dac la origine. Cert este că el a plecat din Brașov la Constantinopol să-și vândă celebrul tun, cel mai mare construit până atunci. A prezentat ideea împăratului bizantin Constantin al XI-lea Paleologul. Acesta a considerat că nu e nevoie de un asemenea tun și în plus nu dispunea de banii și resursele necesare realizării lui. Orban nu a renunțat și s-a dus la sultanul Mahomed al II-lea. Acesta a considerat proiectul lui Orban salvator pentru scopul lui, acela de cuceri Constantinopolul. Astfel, la Adrianopol, începe turnarea celebrului tun. Acesta este dus în apropierea Constantinopolului și contribuie din plin la darămarea zidurilor cetății, ducând la căderea Imperiului Bizantin.

Orban din timpurile noastre

În zilele noastre apare un alt Orban care a dat câteva mici ,,tunuri” Europei și acum se pregătește să de-a marea lovitură când va prelua frâiele UE. Cât de mare va fi tunul lui vom vedea. Oricum eu unul nu cred că va sta tot timpul la cafele și cafeluțe. Fonduri sino-ruse a tot primit și va mai primi. Numai tunul lui probabil că nu va fi suficient, așa că, ca și la Constantinopol, se va găsi o poartă uitată deschisă pe timpul nopții, cățiva oameni de bine, câteva cârtițe și vai, alegerile, în care își pun ei toate speranțele.

Zidurile Constantinopolului erau puternice, cred însă cu tărie că zidurile Bruxelului sunt mai puternice și tunul lui Orban mai puțin eficient. Orban cel din 1453 a fost omorât chiar de un tun proiectat și construit de el. Pur și simplu a explodat în timpul probelor.

Tunurile mai mici dar care fac mult fum

GÂNDURI DESPRE MAME ȘI COPII


Cea mai rea mămică din lume

,, Tot timpul am trăit cu impresia că mama mea este cea mai rea mămică din lume și din Univers. De când eram mică, mă obliga să mănânc ceva de dimineață. Înainte de a pleca la școală, trebuia să beau măcar laptele, în timp ce alte mame nici nu se ocupau de asta. Îmi făcea sandviș sau îmi dădea fructe pe când ceilalți copii își cumpărau tot ce își doreau de la chioșcul de lângă școală. Ce tare mă mai supăram din cauza asta! Și cuvintele ei : ,, Mănâncă, haide! Nu lăsa lucrurile neterminate! Fă-le bine! Și încă odată! ” Zilnic auzeam aceleași sfaturi, dădăceli și îndemnuri nesfărșite.

A încălcat legile, e interzis să pui minorii să muncească, mă obliga să-mi fac patul, s-o ajut să facă mâncare, să-mi fac ordine în lucruri, și multe alte treburi. Cel mai mult mă supăram când mă trimitea să iau pâine sau verdeață sau alte lucruri care îi treceau ei prin cap. Cât de greu îmi venea! Când am mai crescut, mama se amesteca în toate: ,, Cine sunt prietenele tale? Care sunt mamele lor? Unde locuiesc?…” Cel mai rău a fost când am început să am prieteni. În timp ce prietenele mele se puteau întălni cu iubiții lor pe ascuns, eu trebuia să-i chem acasă și să-i prezint părinților. Asta era culmea culmilor! Și bineînțeles nelipsitul interogatoriu: ,, Cum te cheamă? Unde locuiești? Ce studiezi? Cu ce te ocupi? Ce pasiuni ai?…”

Treburile prin casă se înmulțeau…

… să mături, să speli vasele, să aranjezi debaralele, să pui toate lucrurile la locul lor – toate astea mă enervau la culme. anii au trecut. M-am căsătorit și mi-am întemeiat o familie. Acum sunt și eu mamă la rândul meu. Înțeleg acum ce însemnă acest lucru. Am știut să îl aleg ca soț pe cel mai bun prieten. Spun zilnic: ,, Îți mulțumesc din tot sufletul și din toată inima, Doamne”, pentru mama pe care mi-ai dat-o, mămica mea dragă, căreia i-am văzut numai defecte și nu calități, mama care m-a iubit atât de mult și care m-a crescut atât de bine.

Acum, că am și eu copii, doamne, aș vrea să mă considere cea mai rea mamă din lume.

Am citit această poveste copiilor mei. Văzând ochi lor mari și mirați, faptul că această poveste a dus la schimbarea atitudini lor, am decis să postez această poveste- poveste a unui anonim și de fapt povestea noastră.

GÂND DE PRIMĂVARĂ


E timpul să semănâm chiar dacă nu știm cine va culege…

Alt gând de primăvară.