Echipele devin un instrument cheie pentru organizarea muncii în lumea corporativă de astăzi. Echipele au potențialul de a se aduna, organiza, reloca și dispersa imediat. Însă echipele sunt un instrument eficient de motivare a angajaților. Este esențial să se ia în considerare faptul că echipele se dezvoltă și se maturizează într-o perioadă de timp. Dezvoltarea echipei creează o atmosferă captivantă prin încurajarea cooperării, a muncii în echipă, a interdependenței și prin construirea încrederii între membrii echipei..

Cele patru etape ale dezvoltării unei echipe sunt:

Etapa 1: Formare

În această etapă, membrii grupului pot fi anxioși și pot adopta o atitudine de tip „așteptare și observare”. Vor fi formali unul față de celălalt. Nu vor avea o idee clară despre obiective sau așteptări. În plus, este posibil să nu fie siguri de motivul pentru care se află acolo.

Aceasta este etapa în care echipa trebuie să își scrie propria cartă sau declarație de misiune, precum și să clarifice obiectivele. Cel mai important lucru aici este ca obiectivele să aibă o susținere personală.

Procedând astfel, echipa va putea stabili limite, precum și să determine ce se așteaptă de la ei. Membrii echipei vor ajunge să se cunoască între ei executând sarcini fără conflicte. Acest lucru consolidează angajamentul față de un obiectiv mai amplu.

Astfel, în etapa de formare, membrii echipei sunt în proces de cunoaștere reciprocă și de a se simți confortabil cu ei.

Etapa 2: Furtuna

În această etapă, membrii echipei sunt dornici să înceapă. Pot apărea conflicte, deoarece oamenii tind să aducă idei diferite despre cum să atingă obiectivele. În acest moment, ei observă diferențe mai degrabă decât asemănări. Acest lucru duce la abandonarea mentală sau fizică a unui grup.

În această etapă, comunicarea este importantă. Tensiunile vor crește. Așadar, recunoașterea și recunoașterea publică a realizărilor devin, de asemenea, importante. Participarea la întâlniri devine importantă, iar diversitatea trebuie valorizată.

Astfel, în etapa de asaltare, membrii echipei încep să-și arate stilurile reale. Încep să devină nerăbdători. Încearcă să exploreze reciproc zona de influență, ceea ce duce la iritare și frustrare. Controlul devine principala preocupare în această etapă.

Etapa 3: Normarea

Această etapă este cea în care oamenii încep să recunoască modurile în care se aseamănă. Își dau seama că sunt împreună în această situație. Prin urmare, tind să devină mai sociabili și își pot uita concentrarea în favoarea distracției. Acesta este momentul să ajutăm cu antrenamentul, dacă este cazul. Devine important să-i încurajăm să se simtă confortabil unii cu alții și cu sistemele. De asemenea, grupul trebuie să rămână concentrat asupra obiectivului.

Astfel, în etapa de normare, există rezolvarea conflictelor. Există o implicare mai mare a membrilor echipei. Există un sentiment mai puternic de „noi” decât de „eu”.

Etapa 4: Performanță

Această etapă este cea în care membrii echipei sunt instruiți, competenți și capabili să își rezolve singuri problemele. În acest moment, trebuie căutate modalități de a-i provoca, precum și de a-i dezvolta. Echipa este matură acum. Membrii își înțeleg rolurile și responsabilitățile. Aceștia vor avea nevoie de mai multă implicare în procese. Membrii vor fi auto-motivați și auto-instruiți. Prin urmare, eforturile lor trebuie recunoscute. Creșterea trebuie încurajată. Acest lucru se realizează prin oferirea de noi provocări echipei.

Astfel, echipele aflate în stadiul de performanță sunt autocontrolate, practice, loiale și productive. Accentul se pune atât pe performanță, cât și pe producție.

Formarea unei echipe eficiente

Aceasta este abordarea generală pentru formarea unei echipe de lucru de succes. Dar nu toți vor parcurge aceiași pași discutați mai sus. Succesul depinde de obicei de parcurgerea tuturor pașilor discutați. Avem tendința să ne înconjurăm de oameni care sunt exact ca noi. În cazul în care ajungeți să alegeți o echipă, în loc să organizați o echipă preformată, atunci veți căuta o echipă de oameni cu o varietate de puncte forte. În cazul unei echipe care există deja, organizarea poate fi mai subtilă. De exemplu, toate grupurile de lucru pot fi convocate pentru a discuta despre obiectivele pe care doriți să le atingeți și cum vă poate ajuta toată lumea.

Vei descoperi, de asemenea, că impunerea unor obiective nu funcționează nici pe departe la fel de bine ca și cum le-ai spune oamenilor ce obiective vor atinge. Dar stabilirea obiectivelor nu este o muncă ușoară. Prea des, acestea ajung să fie prea nerealiste, prea vagi, imposibil de măsurat sau pur și simplu se întind într-o eternitate fără niciun termen limită.