Controlul ca funcție managerială implică următorii pași:

1. Stabilirea de standarde- Standardele sunt planurile sau obiectivele care trebuie atinse în cursul activității. Ele pot fi numite și criterii pentru evaluarea performanței. Standardele sunt, în general, clasificate în două categorii:

   1. Măsurabile sau tangibile - Acele standarde care pot fi măsurate și exprimate se numesc standarde măsurabile. Acestea pot fi sub formă de cost, producție, cheltuieli, timp, profit etc.

   2. Nemăsurabile sau intangibile - Există standarde care nu pot fi măsurate monetar. De exemplu - performanța unui manager, abaterea angajaților, atitudinea lor față de o anumită problemă. Acestea sunt numite standarde intangibile.

   Controlul devine ușor prin stabilirea acestor standarde, deoarece controlul se exercită pe baza acestor standarde.

2. Măsurarea performanței- Al doilea pas major în control este măsurarea performanței. Descoperirea abaterilor devine ușoară prin măsurarea performanței reale.

   Nivelurile de performanță sunt uneori ușor de măsurat, alteori dificil. Măsurarea standardelor tangibile este ușoară, deoarece poate fi exprimată în unități, costuri, termeni monetari etc. Măsurarea cantitativă devine dificilă atunci când trebuie măsurată performanța managerului. Performanța unui manager nu poate fi măsurată în cantități. Poate fi măsurată doar prin-

   1. Atitudinea lucrătorilor,
   2. Moralul lor de muncă,
   3. Dezvoltarea atitudinilor față de mediul fizic și
   4. Comunicarea lor cu superiorii.

   De asemenea, se face uneori prin diverse rapoarte, cum ar fi rapoarte săptămânale, lunare, trimestriale, anuale.

3. Compararea performanței reale și a celei standard - Compararea performanței reale cu obiectivele planificate este foarte importantă. Abaterea poate fi definită ca diferența dintre performanța reală și obiectivele planificate. Managerul trebuie să afle două lucruri aici - amploarea abaterii și cauza abaterii..

   Amploarea abaterii înseamnă că managerul trebuie să descopere dacă abaterea este pozitivă sau negativă sau dacă performanța reală este în conformitate cu performanța planificată. Managerii trebuie să exercite controlul prin excepții. El trebuie să identifice acele abateri care sunt critice și importante pentru afacere.

   Abaterile minore trebuie ignorate. Abaterile majore, cum ar fi înlocuirea utilajelor, numirea lucrătorilor, calitatea materiei prime, rata profiturilor etc., ar trebui privite conștient. De aceea se spune: „Dacă un manager controlează totul, ajunge să nu controleze nimic”.

   De exemplu, dacă taxele pentru articole de papetărie cresc cu o mică creștere de 5 până la 10%, aceasta poate fi numită o abatere minoră. Pe de altă parte, dacă producția lunară scade continuu, aceasta este numită abatere majoră.

   Odată ce abaterea este identificată, un manager trebuie să ia în considerare diversele cauze care au dus la abatere. Cauzele pot fi:

   1. Planificare eronată,
   2. Coordonarea se slăbește,
   3. Implementarea planurilor este defectuoasă și
   4. Supervizarea și comunicarea sunt ineficiente etc.

4. Luarea de măsuri corective - Odată ce cauzele și amploarea abaterilor sunt cunoscute, managerul trebuie să detecteze acele erori și să ia măsuri corective pentru acestea. Există două alternative aici:
   1. Luarea de măsuri corective pentru abaterile care au apărut; și
   2. După luarea măsurilor corective, dacă performanța reală nu este în conformitate cu planurile, managerul poate revizui obiectivele. Aici se încheie procesul de control. Urmărirea este un pas important, deoarece numai prin luarea măsurilor corective un manager poate exercita controlul.