Fock the Koontz

The best movie of the year made by the people who brought you Little Fockers. The experts in witty alternative spellings bring you now Fock the Koontz, where „oo” reads like in blood, get it? A hilarious family friendly adventure with five twists that leave you guessing and a surprise ending you’ll never anticipate: Little Focker’s best friend, D. Ildo, get it? actually killed himself!!!

Following the tragic death of his entire family, Little Focker is remodeling his summer cottage when a tape left by absolutely nobody reveals that his best friend was tortured and killed by a group of disgruntled Iraq war veterans who were brainwashed in a cruel and deadly government plot to transform America in a war-raging theocracy for the benefit of big military corporations. He swears revenge but first he must win a dance contest in which the participants must also be good spellers. He teams with his ex-girlfriend who is secretly a zombie vampire from the future and from another planet. To escape her dominant father and reclusive mother, they must abandon their life of luxury in suburbia and travel to Sao Paulo, Moscow, Seoul, Minsk, Beijing, Knoxville, Shanghai, Pretoria, Osaka and Hillsdale, Michigan. With everything on the line, they learn ancient martial arts and fall in love, but Little Focker does not reveal his dark secret: he is actually a robot, from the future and from another planet, whose heart used to belong to a teenage stripper killed by incompetent mobsters by mistake. In their fantastic Odyssey, they foil the killing spree of the DC Sniper, John Allen Muhammad, a White Christian fundamentalist and receive advice from the ghosts of Little Focker’s slain family. When they finally arrive at the dance competition, a stranger locks them in a basement and announces that he will slay one of them every day until either they solve Gödel’s incompleteness theorems in a novel way or make sense of the plot in Vantage Point. Nothing is what it seems in this dreadful and charming animated spy mystery featuring blood-thirsty vampires, robot monkeys, talking dogs and Bollywood dancing numbers.

Pedro Almodovar writes and directs this colorful, romantic and tragic Cannes nominated thriller which paints a bleak image of post 9/11 paranoid America. A remake of last year’s remake with the same title and screenplay, but now with a very implausible happy ending, starring Ellen Page, Natalie Portman, Anne Hathaway, Zenza Raggi, Scarlett Johansson, Keira Knightley, Megan Fox, and Danny de Vito as Robert de Niro. Rated PG-13 for extreme gore and violence, drug use, sexually-oriented nudity, smoking, and unhealthy eating habits. In 3-D everywhere.

Clasificare superstelara la blogurile romanesti

guest post de dadatroll

Blogurile romanesti se impart in urmatoarele:

a) alea care apartin la Gramo cares mai multi

b) de alea imblastamate

c) alea care e scrise de intelectuali ca Tiberiu Orasanu

d) Mircea Popescu

e) Fantasya

f) de alea care are poze cu actori si femei dezbracate

g) Eufrosin si parteneri lui de sex?

h) alea care nus incluse in aceasta clasificare

i) alea cares scrise de niste nevrozati ca Vadim Tudor

j) cu si fara numere

k) alea care scriu despre pene pari si dromaderi

l) si altele

m) alea la care tocmai ceam scris o postare

n) alea care daca nu te uiti bine la ele ti se pare ca au si ceva postari interesante

Maxim de iunie

Bonus: un deodorant Nivea Silver Protect for Men şi un Ghid de Supravieţuire B’ESTFEST

Din cuprins:
-un making-of cuprinzător al festivalului B’ESTFEST
-4 pagini de Eros Show, pe care le-am experimentat pe pielea mea, special pentru voi
-nişte blonde, din acelea pe care le preferă gentlemenii
-un material incendiar cu Artan, solistul formaţiei Timpuri Noi
-rivalităţi care au făcut istorie
-străzi haioase din Bucureşti
-fetişuri, examinate cu lupa (tema din această lună a editorialului meu)

Restul îl veţi descoperi la chioşcurile de presă. Distracţie plăcută!

Eu sunt mic, tu fă-mă mare

mic, da' ridic

mic, da' ridic

Whahahaha!!!!

Oi fi io mic, dar ştiu să fiu fioros, dacă interesele partidului o cere. Şi mai am trei fraţi şi surori, la fel de periculoşi ca mine.

Să zicem că am minţit, unul dintre ei e mai softcore, după cum arată ze grafic:

Ideea e că toţi patru suntem din aceeaţi recoltă, arătăm aproximativ la fel, şi căutăm stăpâni, de-aia am minţit. Sau pentru că nu îmi place să stau la poză. Ideea e că dacă mă adopţi, ţie nu îţi voi face niciodată figura din imaginea 1. Decât dacă insişti.  😀

Cine ne ia?

Şi iată ce lolcat a făcut Anthea din mine:

funny pictures
moar funny pictures

Niuzflash

1. Din această lună, m-am alăturat (şi) redacţiei revistei „Stare de Urgenţă” din Rep. Moldova. Pentru că ştirile de peste Prut îmi sfîşie inima, dar mie nu îmi place să plîng de milă, ci să ajut cu ce pot, unde pot.

2. În cadrul „Gay Fest 2009”, Asociaţia Accept are amabilitatea să îmi organizeze o seară de lectură din cele două romane ale mele, „Rondo Capriccioso” şi „Bătăuşu’ de Cîmpi”, pe data de marţi, 19 mai, ora 20.00, la Verde Cafe. Nu pot decît să mă bucur că pot contribui la acest festival după modestele mele mijloace. Îmi pare rău de un singur lucru: că sunt singurul scriitor tînăr ale cărui romane au gay-content, şi care nu respinge ideea de a îşi asuma public ceea ce a scris. Vă invit pe toţi să mă ascultaţi citindu-mă de una singură. 🙂

3. Iau o pauză voluntară de trei luni de la traduceri literare, pentru că am ajuns la o saturaţie soră cu tăierea venelor. Ieri am predat ultimul manuscris, apoi m-am dus şi m-am îmbătat. 😀 Traducerea literară este moartea lentă dar sigură a oricărui scriitor. Îţi mănîncă inspiraţia şi energia, şi te face incapabil (pe moment) de creaţii proprii. Iar eu am un „Hyde Park” de şlefuit şi finisat. Şi de trimis lui Sebastian Corn – pe care mi-l doresc de prefaţator, pentru că îi iubesc modul de a scrie. Nu vă pot spune despre Hyde Park decît încă un detaliu: are ca motto un citat din cine altcineva decît Guns N’ Roses. 🙂 Continuă lectura

Despre cum am furat-o involuntar pe Ofelia

Azi am furat-o pe Ofelia. Fără să vreau. Citea şi ea din propriile-i creaţii, la liceu, iar eu râdeam de mă prăpădeam. Şi liceenii idem. Uite cum scrie Ofelia:

„Spărgătorul de gheaţă

de Ofelia Prodan

vasile se trezeşte mahmur, cu ochii lipiţi.
simte că cineva se răsuceşte în pat, chiar
lângă el. se freacă la ochi şi cu privirea
înceţoşată vede un fund imens de femeie.
vasile se uită speriat sub plapumă. vasile
realizează imediat că nu are chiloţi.
se ridică din pat. îşi îndreaptă spatele mândru.
se mişcă prin cameră incredibil de firesc.
prepară rapid cafeaua şi micul dejun.
cu tava în mână se duce la pat. femeia
durdulie albă şi cu părul roşcat sforăie
cu fundul întors spre vasile. vasile aruncă
tava peste cap şi sare în pat. vasile
nu se înşeală niciodată. femeia durdulie
e aprigă. vasile e în extaz. femeia durdulie
e deasupra lui vasile. ea scoate printr-o manevră
iscusită spărgătorul de gheaţă
şi îl înfige de 3 ori drept în inima lui vasile.
vasile se trezeşte. simte că cineva se răsuceşte
în pat, chiar lângă el. se freacă la ochi.
cu privirea înceţoşată vede un fund imens
de femeie. vasile zâmbeşte malefic şi scoate
de sub plapumă spărgătorul de gheaţă.”

Continuă lectura

Primăvara la liceu

Săptămâna viitoare, mă duc la liceu! 😀

Nu, nu am de gând să iau o maşină a timpului şi să mă întorc cu 12 ani în urmă – deşi mi-aş dori să pot face acest lucru şi să schimb nenumăratele momente de tergiversări şi temeri în momente de acţiune plain & simple.

În schimb, săptămâna viitoare începe festivalul Primăvara Poeţilor. Ceea ce înseamnă că o să plouă cu poezie pe străzile Bucureştiului. Iar poetul cu care am deja un „mariage d’amour” – strict pe plan poetic! – e junele şi timidul Daniel D. Marin. Şi superbul său volum de poezie „Aşa cum a fost”, a cărui imagine publică este chiar subsemnata.

Mie îmi place să citesc din DDM, iar lui DDM îi place să fiu „vocea” poemelor lui, de aceea am plimbat „Aşa cum a fost” prin varii cenacluri şi lansări.

Acum, că e primăvară, ne ducem să ne infiltrăm hoţeşte în sufletele liceenilor. Sper să izbutim. 🙂

Programul poetic-liceal e următorul:

Liceul Dante
Joi, 26 martie, ora 11
Scriitori: Violeta Ion, Carmen Dominte, Daniel D. Marin (+Lorena Lupu+”Aşa cum a fost”)

Colegiul Tehnic Edmond Nicolau
Vineri, 27 martie, ora 12
Scriitori: Aida Hancer, Adrian Diniş, Cătălina Canadoiu, Daniel D. Marin (plus remorcile menţionate mai sus)

Imagini din recitaluri anterioare „aşa cum au fost”

Continuă lectura

Maxim de martie

sau ediţia cu extratereştri şi întâmplări extraterestre. 🙂

Haideţi să vă povestesc una dintre ele, să vedeţi cât de distractivă poate fi viaţa unei redacţii glossy.

Photobucket

Frumuşica asta e rusoaică, e fotomodea şi a apărut într-un material din Maxim Turcia. Dar, pentru că tipa arată super bine (cu degetul cel puţin), s-a hotărât că şi cititorul român are dreptul la o bucurie, şi prin urmare, materialul se va prelua şi în Maxim România.

Câteva zile am dat cu toţii zece baloturi de sfoară-n ţară, căutând cunoscător de limbă turcă, ba chiar mi-am făcut procese de conştiinţă că-i uşuisem pe Hussein şi Muhammad, care făcuseră rost de id-ul meu de Messenger de pe profilul de Yahoo 360, şi mă pisălogiseră cu „du u fuck with me?” şi „i like hot sweet pussy” până când le urasem „fuck yourselves and commit a painful suicide” şi-i pusesem pe ignore. Nimic. Nimeni nu ştia limba turcă. În cele din urmă – şi în disperare de cauză – rădoiu’ a dat textul lui gogule, la tradus. Şi uite ce a ieşit (avertizez totuşi persoanele slabe de înger, sau cu probleme cardiace, să nu dea click pe „mai mult” 🙂 ) Continuă lectura