Înainte de a încerca să înțelegem motivele dezechilibrului dintre viața profesională și cea personală, trebuie să înțelegem ce percepții au diverse persoane despre prioritățile echilibrului dintre viața profesională și cea personală și cum se străduiesc să atingă un echilibru armonios între viața personală și cea profesională. Cauzele echilibrului dintre viața profesională și cea personală pot fi numeroase, cum ar fi orele de lucru lungi și plictisitoare, timpul suplimentar investit în călătorii, schimbările demografice, din ce în ce mai multe femei (în special femeile căsătorite) începând să lucreze, precum și creșterea oportunităților în ceea ce privește înființarea de birouri virtuale, oportunitățile de lucru de acasă și programul de lucru flexibil.

Echilibrul dintre viața profesională și cea personală nu trebuie neapărat să vizeze atingerea unui echilibru egal. A acorda aceeași prioritate fiecărei responsabilități prin intermediul unei programări și al unei gestionări adecvate a timpului poate fi practic imposibil, nesatisfăcător și, de asemenea, destul de nerealist. Viața ar trebui să fie mai fluidă, iar fiecare pas făcut ar trebui să fie guvernat de cerințele situației.

Chiar și preferințele privind echilibrul dintre viața profesională și cea personală pot diferi pentru o persoană în funcție de circumstanțe diferite, în diferite etape ale vieții personale și profesionale. Prioritățile privind echilibrul dintre viața profesională și cea personală pentru o persoană căsătorită pot fi diferite față de cum erau atunci când era singur/ă.

Absolvenții pot avea priorități diferite în viața lor personală și profesională, în timp ce cei care sunt în pragul pensionării pot avea așteptări diferite în ceea ce privește viața profesională.

Prioritățile în ceea ce privește echilibrul dintre viața profesională și cea personală sunt diferite pentru fiecare dintre noi și aceste priorități se schimbă în timp. Cu toate acestea, pilonii fundamentali ai echilibrului dintre viața profesională și cea personală sunt plăcerea și realizările.

Atât realizarea, cât și bucuria răspund la întrebarea fundamentală „De ce”... De ce vrem să ne îmbogățim, să cumpărăm o casă nouă, să avem o viață profesională de succes și să câștigăm un venit bun etc. Realizarea implică arta de a realiza ceva ce și-a dorit cineva demonstrând abilități speciale, efort considerabil și curaj. Pe de altă parte, bucuria nu înseamnă neapărat a fi mereu fericit, ci este o stare de mulțumire sau satisfacție, mândrie și celebrare a vieții sau poate însemna pur și simplu o stare psihologică de bine.

Realizarea și bucuria sunt, în esență, două fețe ale aceleiași monede, una fără cealaltă fiind lipsită de sens. Aceasta explică motivul pentru care oamenii extrem de bogați sau de succes nu sunt neapărat fericiți sau împliniți în viața lor. Echilibrul dintre viața profesională și cea personală poate fi atins dacă se încearcă găsirea unui echilibru armonios între realizare și bucurie, ceea ce ar trebui să fie prioritatea noastră în fiecare zi.

Echilibrul dintre viața profesională și cea personală nu este un scop în sine, ci un proces care evoluează continuu de-a lungul timpului. Se bazează pe ideea că atât munca plătită, cât și viața personală nu ar trebui înțelese ca preferințe concurente, ci ar trebui considerate aspecte complementare pentru a trăi o viață împlinită.

Recenzie a literaturii de specialitate privind echilibrul dintre viața profesională și cea personală

O analiză amplă a literaturii de specialitate relevă faptul că echilibrul dintre viața profesională și cea personală este influențat de o gamă largă de factori. Conform lui Kopelman și colab., (2006) [14], Kossek Ozeki (1998) [15], inițiativele programelor de adaptare a vieții profesionale la cea personală, cum ar fi programul de lucru flexibil, politicile de concediu și sprijinul oferit de organizații pentru a ajuta angajații să își îndeplinească responsabilitățile legate de îngrijirea familiei, au o influență asupra echilibrului general dintre viața profesională și cea personală al angajaților.

Grover Crooker (1995) [9], Kossek Ozeki (1998) [15] și Lobel Kossek (1996) [17], au identificat în cercetarea lor că programele axate pe viața profesională nu numai că îi ajută pe angajați să mențină un echilibru între viața profesională și cea de familie, dar pot avea un impact direct asupra atitudinii angajaților, a productivității generale la locul de muncă, a satisfacției profesionale, a comportamentului angajaților la locul de muncă și pot fi legate de ratele de părăsire/reținere a angajaților.

Ujvala Rajadhyaksha (2012) Studiile sale au arătat că firmele indiene se concentrează mai mult pe egalitatea de gen, îngrijirea copiilor, creșterea gradului de conștientizare a problemelor de sănătate și gestionarea stresului atunci când implementează modulele programelor lor privind viața profesională. În plus, lucrările de cercetare ale lui Reddy NK și colab. (2010) [27] au evidențiat faptul că echilibrul dintre viața profesională și cea personală a angajaților căsătoriți poate fi direct legat de satisfacția generală la locul de muncă și de performanța la locul de muncă.

Cercetările realizate de Baral și Bhargava (2011) [3] au sugerat că firmele indiene ar trebui să fie sensibilizate cu privire la importanța implementării unui program bine planificat și integrat între viața profesională și cea personală. Organizațiile ar trebui să încurajeze o cultură care să susțină și să promoveze echilibrul dintre viața profesională și cea personală pentru a îmbunătăți angajamentul și productivitatea angajaților. Madhurima Das și KB Akhilesh (2012) [19] au arătat în cercetarea lor că echilibrul dintre viața profesională și cea personală depinde de diverse variabile, cum ar fi vârsta, diferențele de gen și experiența profesională a angajaților.

Reimara Valk și Vasanthi Srinivasan (2011) [28] au subliniat în cercetarea lor că echilibrul dintre viața profesională și cea personală este influențat de șase variabile principale, cum ar fi:

1. influența familiei asupra deciziilor sau alegerilor legate de viață,
2. multiplele responsabilități de care o persoană este așteptată să se ocupe,
3. identitatea profesională și percepția de sine,
4. dificultăți în atingerea echilibrului dintre viața profesională și cea personală și strategii pentru abordarea acestor provocări,
5. politicile și procedurile organizaționale
6. sprijinul din partea societății.

O analiză atentă a literaturii de specialitate privind echilibrul dintre viața profesională și cea personală indică faptul că există o asociere puternică între salariu și vârstă. De asemenea, s-a identificat faptul că echilibrul dintre viața profesională și cea personală are un impact puternic asupra angajamentului general al angajaților față de muncă și asupra satisfacției profesionale.

Ne străduim din greu să ne satisfacem nevoile și să ne împlinim pasiunile prin implicarea în diverse activități și, întrucât aceste nevoi/dorințe nu pot fi aceleași pentru totdeauna, ci se schimbă odată cu trecerea timpului, trebuie să ne evaluăm periodic nevoile și pasiunea pentru a ne asigura că echilibrul dintre viața personală și cea profesională nu este perturbat.

Pe scurt, Putem concluziona că echilibrul dintre viața profesională și cea personală este influențat de diverse variabile interdependente și corelate, pe lângă acestea s-a analizat și faptul că anumite condiții favorabile facilitează atingerea unui echilibru între cerințele vieții profesionale și cele personale. De asemenea, am învățat că echilibrul dintre viața profesională și cea personală este influențat de diferențele de percepție și de diverse alte variabile.