Gandeste rational! Nu doare!

Nu-mi este greu sa inteleg motivele pentru care un om educat „in credinta”, devine ateu. Desi sunt convinsa ca, in foarte multe cazuri, trecerea de la credinta in personaje imaginare, la constientizarea faptului ca nu exista Dumnezeu e, de multe ori, traumatizanta si cere un efort psihic si o lupta interioara dramatica. Cei cu mintea deschisa, curiosii, cei ce nu se multumesc cu raspunsuri de genul „asa e scris”,  fac pasul!

Este, cu siguranta, greu ca, dupa ani si ani de zile in care, incepand inca din cea mai frageda pruncie, ti s-a bagat in cap ca esti creat „dupa chipul si asemanarea” unui zeu invizibil, care te iubeste neconditionat, dar te trimite in Iad daca nu-l iubesti sau nu crezi in el; ani si ani de zile, la orele de religie ti se repeta ca respectivul zeu a creat pamantul in 6 zile, si in a saptea s-a odihnit; ca pamantul are 6000 de ani si fosilele de dinozauri au fost puse de zeu, ca sa-ti testeze credinta; ca Soarele se invarte in jurul Pamantului si ca pamantul e plat; ca femeia e inferioara barbatului, pentru ca a fost creata din coasta lui Adam, si a muscat din marul oferit de un sarpe vorbitor… Si multe alte… nazbatii…

Si ajungi, (pentru ca inevitabil ajungi!-daca nu traiesti in jungla!) la varsta la care, cu timiditate (dupa cum constat!) scoala te invata despre evolutie, despre geografie, despre faptul ca Pamantul e rotund si se invarte in jurul Soarelui, Pamantul are niste miliarde de ani, „omul” niste milioane… Ca dinozaurii au existat, si nu au fost contemporani cu omul (dupa cum un muzeu creationist din SUA incearca sa impuna aberanta idee), ca toate fiintele vii de pe aceasta planeta au origine comuna, ca doar prin evolutie si selectie naturala s-a ajuns la ce este astazi… si multe! Cate, si mai cate!

Acum… intervine Liberul arbitru! Simtul critic. Sau… bunul simt al gandirii. Al gandirii rationale.

Zic eu ca, pe la varsta de 14-15 ani, daca citesti si altceva in afara de manuale (de religie sau de geografie, biologie, istorie, etc), daca nu folosesti internetul doar pentru FB, pornache sau jocuri on line, daca nu accesezi Youtube doar pentru manele sau filmulete cu pisici, ai toate sansele sa-ti deschizi mintea si sa-ti formezi spiritul critic. Sa vezi dincolo de orizontul mic, ingust pe care (asta e!) invatamantul romanesc, familia „traditionala” romaneasca, cu toate cutumele lor, te-au facut sa fii ce (inca) esti.

Citind, informandu-te, neluand „de bun” ce zice o carte sau alta, fie ea Biblia sau cartea de Biologie, citind, citind!, mereu in cautare de informatii noi, ramanand mereu sceptic, pastrand mereu treaz simtul critic, ramanand intotdeauna curios si mereu punand intrebari si cautand raspunsuri, vei afla ca esti mai presus decat „zeul” ala care ti-a fost impus sa-l inghiti „pe nemestecate”, si sa-i fii scalv, doar pentru ca niste ignoranti de-acum 2000 de ani au scris o carte plina de povesti tampite.

Esti om al secolului XXI. Esti beneficiarul tehnologiei de ultima generatie. Traiesti, sau ai avut beneficiul sa te nasti, datorita medicinii moderne, vaccinurilor care i-au aparat de boli pe genitorii tai, pe tine, de boli alta data mortale. Speranta de viata a parintilor tai si a ta, a crescut! Datorita stiintei. Ai computer, Ipod, Ipad, Internet, SmartPhone, Google, Wikipedia, FaceBook, medicina moderna! Ai de partea ta tehnica de ultima generatie, in orice domeniu, ce evolueaza atat de rapid, incat uneori iti este greu sa tii pasul cu informatia!

Si tu? Tu ce faci? Crezi in Dumnezeu?  In Iisus? In povesti de-acum 2000 de ani?

In fond… n-ai decat! Ignoranta e mama prostiei. Mama intelepciunii e cunoasterea!

Si cine sunt eu, sa incerc sa te destept, daca vrei sa ramai prost?

Această intrare a fost publicată pe februarie 21, 2014. Un comentariu

La multi ani, mie!
WordPress imi ureaza, si imi aduce aminte ca am pornit blogul asta acum fix 4 ani.
Doi ani a fost aproape abandonat, ii uitasem si parola… Au fost doi ani de schimbari radicale in viata mea, timp in care numai de blogarit n-am mai avut eu timp si chef!
Acum, cand lucrurile incep sa se linisteasca, sa se aseze pe un fagas normal, mi-am promis mie ca voi fi mai activa pe aici. Pentru mine! Pentru ca aici imi scriu ceva ganduri, pe care imi face placere sa mi le recitesc, si sa ma uimesc de cate tampenii pot sa scriu, uneori. Si e amuzant!
Multumesc tuturor care mai „calca” uneori pe aici, si… La multi ani tuturor!

Scepticismul bate obscurantismul (Sau scurt tratat despre cum sa nu te faci de cacat)

De cate ori sa repet (bineee!!! Stiu! Aici pe blog e prima data cand spun!) ca site-ul asta: http://www.fara-secrete.ro/, si siteul asta: http://www.cocoon.ro/, sunt site-uri „la misto”, asa cum e si http://www.timesnewroman.ro/

Singura chestie care le deosebeste e faptul ca cei de la TNR, prin grafica si chapeau, nu creeaza niciun dubiu cititorului, asupra caracterului de „la misto” al textului articolului/articolelor publicate.

Cand vine vorba de Fara Secrete si Cocoon, constat cu stupoare ca pana si amici, cunostinte, chiar prieteni asa-si-asa apropiati, „pun botu'” la toate aberatiile scrise acolo. E drept! Sunt invaluite intr-o forma eleganta, invelite in cea mai stralucitoare si mai colorata mantie de catifea a… minciunii (atat de credibila celor care si-au format „cultura generala” pe Goagal…).
Tot felul de aberatii, precum Piramida energetica de la Sfinx, care apare in fiecare 28 noiembrie, fix la ora 5 cand apune soarele (tampenia asta, preluata de pe un site de promovare a turismului in Bucegi (asta:http://turism.bzi.ro/legenda-piramidei-energetice-a-sfinxului-din-bucegi-video-18062), li se par perfect credibile! Anul trecut sute de oi oameni s-au inghesuit sa se duca sa vada/simta „piramida energetica” de la ora 5, si inclin sa cred ca astia care au promovat aberatia au fost mana-n mana cu cabanierul de la Cabana Babele! Dat fiind ca ultima cursa a telecabinei coboratoare catre Busteni e ora 5, ora aparitiei „piramidei energetice”, cele cateva zeci-sute de oi… si-au petrecut noaptea la cabana, adevarata „mana cereasca” si „energie cosmica” pentru cabanier si pentru bugetul cabanei Babele, saraca si vara!, ce sa mai zic de noiembrie…
Sa mai zic si-un pic de… http://www.fara-secrete.ro/misterioasa-calatorie-a-echipei-romano-americane-printr-unul-dintre-tunelurile-de-sub-masivul-bucegi-tocmai-pana-in-egipt-ajungand-la-260-metri-adancime-sub-marea-piramida-intr-o-camera-oculta/ ??
Ori de… http://www.cocoon.ro/?p=2544, sau de http://www.cocoon.ro/?p=2530.

Acum, sa fim seriosi! Eu… sunt o simpla functionara. Ce-i drept, am lucrat un pic, sau mai bine zis am dat cu nasul prin ceea ce inseamna „media”, si am invatat regula de aur: VERIFICA DIN CEL PUTIN TREI SURSE!

Dragii, necunoscutii si/sau aproape cunoscutii mei prieteni! Sunt, cu siguranta, mai putin culta, mai putin desteapta decat majoritatea celor care ajung sa imi citeasca elucubratiile! Va dau un sfat: RAMANETI SCEPTICI! VERIFICATI! Nu puneti „botul” la orice rahat vi se baga pe gat! Nu va lasati manipulati!

Daca inghititi pe nemestecate toate mizeriile, sa nu va mirati ca va veti trezi acoperiti de o pleasca de cacat!

Iti mai aduci aminte, mama…

…cand aveam vreo cinci ani, poate sase?… si am incercat sa „machiez” cu carioca papusa mea cea mare, preferata ta? Sa-i fac codite la ochi, cu carioca? (Aceleasi „codite” la ochi, pe care mi le fac ochilor mei, de vreo 30 de ani, sau, hai! 27, de cand am ajuns la majorat). Ti-aduci aminte, mama, cum am reusit sa mazgalesc papusa cu carioca pe fata? Si cum am incercat sa sterg cu spirt si cu dizolvant de unghii mazgaleala? Nu-ti mai aduci aminte, mama? Eu IMI ADUC AMINTE! M-ai alergat in jurul mesei din sufragerie! Aveai cureaua tatei in mana! Ma alergai si imi spunei sa ma opresc si sa-mi capat bataia, pedeapsa binemeritata! M-am ascuns sub masa. M-ai tras de acolo, eu urland! M-ai batut cu cureaua pana aproape de lesin! Pentru ca… am mazgalit cu carioca pe fatza o papusa de-a mea… la care tineai tu foarte mult…

Mai tii minte, mama? Bataile cu cureaua pe care mi le administrai ori de cate ori luam o nota mai mica de 9 la scoala? Pentru un 7 la istorie (uram sa tin minte ani!) Sau pentru 6 la geografie? cand am mers la scoala cu vanatai pe picioare, de la bataie? Bataia aia cu cureaua! Ca nu eram in stare sa fiu la fel de buna la scoala, ca Bogdan Marinescu, fiu de medic, ca Loredana, fiica de medic… Indiferent cat invatam, eu eram mereu in urma lor… Eu eram doar fiica unor amarati de contabili frustrati…
Frustrarile tale, mama! Frustrarile tale, bataile administrate mie, in mod gratuit si din cauza ca tu n-ai putut mai mult… Si din cauza ca tata… Ca tata… te batea pe tine
Mama! Te intrebi astazi de ce eu… care puteam, promiteam, ma ducea capul sa fiu mult mai mult! sunt doar atat de putin? Sa nu te mai intrebi, mama!
Cu fiecare curea luata pe spinare, pe fund, pe picioare, ai omorat din mine orice radacina de personalitate, orice dram (daca am avut vreodata!) de stima de mine insami!
Daca astazi sunt ceea ce sunt (un rahat de functionara) sunt pentru ca am reusit sa ma lupt cu tenebrele copilariei, si am incercat sa uit ca purtam strampi chiar si vara, ca sa nu vada altii urmele curelei.
Ce ironie, mama! Durerea loviturilor alea de curea, pe care mi le administrai din belsug, evident ca n-o mai simt fizic! Intentia ta era, in mentalitatea anilor respectivi, onorabila! Sa faci OM din mine! Ironia sortii… Ai facut din mine un… iepure! Mi-e frica si de umbra mea!

Mama! Te iubesc! Esti in camera cealalta si nu vei sti niciodata ce am scris despre tine. Si nici nu trebuie, pentru ca nu pentru tine am scris, ci pentru mine!

Incerc, de vreo 30 de ani, sa ma „exorcixez” pe mine insami. Sa ma scap de „diavolii” copilariei! Si nu-mi iese! Nu-mi iese! Sunt doar un iepure prost, batut cu cureaua. Dat fiind ca am 45 de ani, probabil asa voi ramane: un iepure.

Bine ca nu o gasca, totusi!

Această intrare a fost publicată pe februarie 2, 2014. 3 comentarii

Maine iar

Maine iar… la telejurnal am sa vad cascaval  au anuntat viscol si zapezi in sudul tarii!

Ghici, ghicitoarea mea! Cate ore o sa fac cu trenul pana la Bucuresti? Eheeeei! Dar amu-s pregatita! Imi iau si carte, si laptop, si mancare si-o caruta cu rabdare!

Daca supravietuiesc… ma veti mai citi! Daca nu… nu! 🙂

Această intrare a fost publicată pe februarie 1, 2012. Un comentariu